Vrei oferte noi prin e-mail?


« Înapoi la toate experiențele

Blind date cu soțul meu

Într-o zi primesc un mail de la Redutti, că au ei o campanie (Redutti Experience) în care experimentezi și apoi comentezi voucherele de reducere. Dintr-o listă lungă, mi-a făcut cu ochiu’ o cină la Blind Restaurant, de la Topdeals.ro. M-am gândit că, de 16 ani, de când sunt împreuna cu soțul meu, n-am ieșit, mai deloc, din sfera noastră (mai mult a lui) de confort.

Care este conceptul blind dinner? Mănânci pe întuneric beznă. De ce ai vrea să faci asta? Ca să te convingi că atunci când un simț îți este anihilat, celelalte se amplifică sau ca să condimentezi puțin atmosfera de cuplu, sau ca să te distrezi pe seama soțului super conservator (asta daca te țin nervii).

În dimineața cu pricina, l-am anunțat pe tăticul urban că urmează să mergem să cinăm la un restaurant. După o ceartă răcoroasă ca o ploaie de vară că de ce fac eu programul fără să îl fi consultat și pe el în prealabil, care s-a terminat cu o replică acidă din partea mea, a plecat fiecare la treaba lui. Până la cină, el a trecut pe acasă, s-a îmbrăcat la sacou, blugi și pantofi de piele întoarsă și a trecut pe la frizerie și s-a tuns. Eu (râzând în sinea mea) îi spuneam că nu e nevoie să facă toate astea pentru cină, dar nici nu vroiam să-i dezvălui conceptul restaurantului. Încă. Apoi m-am gândit că, așa conservator cum e el, îi este necesară o pregătire înainte ca să nu facă infarct în public. Așa că am printat cele două vouchere în valoare de 20 lei fiecare (reduse de la 43 lei). Când a văzut pe printuri despre ce fel de cină e vorba, să-i stea inima. Încerc să reproduc din discuție:

El: Ce ne trebuie nouă cina la restaurant? Nu putem să mâncăm și acasă?
Eu: Ba da, facem asta în fiecare zi.
El: Și e beucă, beucă? (termen arhaic pentru beznă, el iubește arhaismele)
Eu (care știam cum este de acum câțiva ani când am fost la o lansare de înghețată, într-un astfel de local): Dap
El: Auzi, nu vrei să mergem mai bine să ne luăm câte o shaorma?
Eu: Hahahaha. NU.
El: Și cât costă? Poate rămân lefter p-acolo.
Eu: Cred că voucherele acoperă mâncarea. Băuturile se plătesc separat.
El: Auzi, dar e într-un beci?
Eu: Hahahaaaa. De ce, doar în beci poți să stigi lumina?
El: Nu, mă, da’ ca să știu dacă mă îmbrac mai gros.

Noroc că ne eliberasem de tensiunea de dimineață și discuția avea loc pe un ton foarte jovial. Până am ajuns la locul cu pricina, am tot râs, am făcut mișto, el a avut câteva tentative de oprire la shaormărie, eu nu l-am lăsat…

Ana și Bogdan Nicolescu

Primul lucru pe care l-am remarcat când am intrat la Blind Restaurant a fost faptul că este destul de frig înăuntru. M-am apropiat de soțul meu și i-am spus: Eu cred că la ăștia e ieftină mâncarea că nu plătesc nici lumina, nici căldură. Ne abținem râsul și comentariile suplimentare pentru că un ospătar amabil ne-a poftit la o masă, ne-a dat un meniu și ne-a lăsat să ne hotărâm ce bem și ce mânăam, înainte de a ajunge în beznă, pe o muzica superbă, niște coveruri cântate de Tori Amos care se potriveau mănușă. Primul zicea așa: Take me to the place where you go, Where nobody knows if it’s night or day (Oasis, Don’t Look Back in Anger). Așa era, nu conta dacă era noapte sau zi, tot la beuca ajungeai să mănânci. Ne-am ales rapid o Fanta și un Prigat, 7 lei bucata și apoi am ales din cele 3 variante de meniu, el pui cu somon (28 lei) și crème brulee (15 lei), iar eu pui cu ierburi aromate pe pat de fasole verde (25 lei) cu mousse de căpșuni (15 lei). Am imortalizat momentul pe camera și la 15 minute de la preluarea comenzii, ospătarul amabil, ne-a făcut instructajul și ne-a poftit către camera obscură.

Ospătarul-Robocop

Într-un astfel de restaurant, lași gențile, telefoanele și alte surse de lumină, într-un dulap, sub cheie. Ospătarul a venit echipat ca Robocop, cu un device montat pe cap, un fel de lanternă cu infraroșu pe frunte, care îi permitea să vadă. Ne-am luat băuturile, am pus eu o mână pe umărul ospătarului, Bogdan o mână pe umărul meu și am pornit în șir indian către masă. Culoarul îngust și șerpuit, care se întuneca din ce în ce mai mult, până la beznă totală, îmi mărea mie entuziasmul și soțului meu nedumerirea. Și tot ce îmi doream era să nu cad ca Ally Mc’Beal. Ospătarul “ne-a arătat” cu mâna unde se afla scaunul, cele 3 linguri (furculițele și cuțitele nu se folosesc pentru a evita accidentările), șervetul, paharul și ne-a spus să nu ne speriem când vedem o lumină roșie că se apropie, el este acela. Până să ne aducă mâncarea, Bogdan regreta că nu își luase ceasul cu fosfor, o lanternuța mică mică sau telefonul. Pe fundal, muzica zicea: Is it a crime to love you? (Sade)

Am încercat să detectăm ce e în jurul nostru și am descoperit, prin pipăit, un perete în stânga mea. În rest, masa, paharele și noi doi. Nu mai era nimeni în restaurant. Și vine și momentul adevărului: mâncarea. Ca să poți să o mănânci pe întuneric, cu lingura, bucățile de carne sunt tăiate cubulețe. Ospătarul ne-a arătat cum se prezintă mâncarea din farfurie (ca să nu avem suspiciuni), tot cu ajutorul unei lanterne cu infraroșu, care nu te lăsa să descoperi nimic altceva din jur. Puiul meu cu ierburi aromate era delicios. Carnea era fragedă, evident aromată, bucățile tăiate exact cât trebuie. Am detectat, la un moment dat, ceva acrișor, gen lămâie, care se asorta foarte bine cu carnea. Era fasolea verde, altfel decât am mai mâncat până acum. Bineînțeles că după ce am luat câteva linguri goale, am început să mă ajut și de degete și chiar am reușit să gust eu din puiul cu somon al lui Bogdan și el din al meu.

Specialități Blind Restaurant

Între felul principal și desert, mi-am amintit de liceu. Cum ascultam noaptea Radio Contact, pe întuneric. Am simțit altfel decât de obicei când m-a luat Bogdan de mână și nu îl vedeam deloc. Instinctiv, am simțit nevoia să-l văd, să-l descopăr și am avut aceeași senzație ca la 16 ani când el mă ținea de mână, iar eu nu-l cunoșteam îndeajuns. Am râs mult, am glumit, m-am întrebat de ce gesticulez dacă oricum nu se vede nimic. Am mâncat desertul (care nu, nu e tăiat cubulețe) și am savurat mousse-ul fin, piscotul dulce, tare și aspru și capșuna dulce-acrișoara și rece.

Am îndrăgit această experiență, care ne-a făcut sa ne promitem că vom ieși o dată pe săptămână numai noi doi.


Experiențe povestite de: